agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-09 | |
am decis să mă întemnițez într-o mansardă insalubră
pe tot restul vieții lor am luat cu mine o pasăre tânără și una mai puțin tânără colivia de unde să intre și să iasă în fiecare zi și frumusețea de context a unui alt eu din trecut ai să-i spui narcisism dar te asigur nimeni nu deosebește cuvintele de ură printre clanurile de câini care revendincă etaj după etaj în căutarea unei piese de teatru adică singurul moment din viața lor de ucigași când prada stă cu brațele deschise înaintea gurilor în vremea aia nu erau telefoane luminate coridoarele caselor părăsite nu erau dotate cu balize care să atenționeze epoca noului val erau doar întrerupătoare care odată apăsate te transportau definitiv în luna iunie unde un pustiu mare cât toate zilele urla să i se spună deșert și aceeași femeie orfană mă privea din capătul celălalt al întrerupătorului încă neumblată și blondă tu pe cine aștepți m-a întrebat aștept să se termine răutatea din sufletul câinilor care mă bântuie oh...atunci o să ai mult de așteptat chiar și câinii sălbatici plătesc bine să fie dresați ca să devină și mai sălbatici și cu toate astea capacitatea noastră de a inventa minuni este mai mare decât dorința de crimă a câinilor i-am răspuns ce frumusețe naivă poartă eul tău din acest trecut atunci când nu deosebește foamea de poftă dar tu ce cauți aici așa neîntâmplată și blondă nu vezi că pustiul ne ajunge la amândoi ah și tu crezi că am nevoie de un spațiu nelimitat pentru a mă întâmpla? nu dragule sunt aici din motive personale din alegerea de a fi orfană nu există orfani din alegere doar oameni fără părinți te înșeli! am hotărât împreună cu mama mea că dacă iubirea adevărată are o sută de metri înălțime nu se poate atinge în doi timpi și cu un fular la gât fiecare om are nevoie de singurătate atunci când decide să urce chiar și crimele se lasă ucise la un moment dat deci nu te mai așteaptă nimeni când te întorci hai să fim serioși care viu ai mai văzut tu să se întoarcă de la așa mare înălțime?! am părăsit-o neîntâmplată și blondă în adevărul ei dincolo de întrerupător clanurile de oameni și câini mă încolțiseră iremediabil mă somau să mă predau pentru totdeauna în foamea lor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate